Credincioşii trebuie, de asemenea, să fie într-o stare de aşteptare. Ei trebuie să aştepte şi să dorească înfocat venirea zilei lui Dumnezeu. Unii interpretează cuvintele: „grăbind venirea zilei lui Dumnezeu" în sensul că am putea, chipurile, grăbi venirea Domnului printr-o slujire devotată şi neobosită. Dar această învăţătură este marcată de două probleme: mai întâi, Ziua Domnului nu este venirea Domnului. În al doilea rând, chiar dacă ar fi, există motive să ne îndoim că s-ar putea modifica timpul venirii lui Cristos prin râvna copiilor Săi.
Ziua lui Dumnezeu se referă la starea eternă, care urmează etapei finale a Zilei Domnului, când cerurile şi pământul vor fi distruse.
Ziua lui Dumnezeu este Ziua triumfului Său total şi complet. Din această pricină, este o zi pe care trebuie s-o aşteptăm şi s-o dorim cu toată râvna.
Când se referă la ziua lui Dumnezeu, Petru nu spune: „în care", ci datorită căreia cerurile se vor dizolva, fiind aprinse, iar elementele se vor topi cu căldură aprinsă. Ziua lui Dumnezeu nu este timpul în care va avea loc distrugerea finală. Mai degrabă, această judecată finală trebuie să aibă loc înainte de a veni Ziua lui Dumnezeu.