Al treilea exemplu de judecată necruţătoare a lui Dumnezeu este nimicirea Sodomei şi Gomorei. Aceste două cetăţi, situate undeva în apropiere de actuala zonă de sud a Mării Moarte, constituiau focare de perversiune sexuală. Oamenii au acceptat homosexualitatea ca pe un mod normal de viaţă. Păcatul acesta este descris la Romani 1:26,27:
„Chiar femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii. Tot astfel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi făptuind lucruri ruşinoase şi primind în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.”
Dumnezeu nu a considerat această degenerare desfrânată drept o boală, ci un păcat. Pentru a arăta tuturor generaţiilor care s-au perindat ura Sa extrem de mare împotriva homosexualităţii, El a făcut să plouă cu foc şi pucioasă asupra Sodomei şi Gomorei (Geneza 19:24), reducându-le la cenuşă. Distrugerea a fost atât de completă încât nici astăzi nu se poate stabili cu precizie locul exact unde s-au aflat aceste oraşe. Ele slujesc de pilde oricărei persoane care legalizează acest păcat sau îl tolerează, spunând că ar fi „o boală".
Este un fapt semnificativ că clericii liberali din vremea noastră iau apărarea cu tot mai mare înfocare perversiunilor sexuale. Un oficial al confesiunii United Church of Christ (Biserica Unită a lui Cristos), în cadrul unui articol apărut în Social Action, a recomandat ca biserica să înceteze de a mai discrimina împotriva homosexualilor, atunci când le interzice accesul la seminare, la ordinare şi la angajarea în diversele posturi din cadrul bisericii. Nouăzeci de preoţi Episcopali (varianta americană a Bisericii Angliei, n.tr.) au decis recent că actele homosexuale între adulţi care consimt la aceste acte „sunt neutre din punct de vedere moral”. Învăţătorii religioşi falşi se situează în fruntea mişcărilor de legalizare a acestui păcat.
Nu este la voia întâmplării faptul că această epistolă, care tratează apostazia, are atâtea de spus în legătură cu imoralitatea, căci apostazia şi imoralitatea merg mână în mână. Apostazia adesea îşi are rădăcinile în eşecul pe plan moral. De pildă, e posibil ca un bărbat să cadă într-un grav păcat sexual. În loc să-şi recunoască vinovăţia şi să găsească curăţire prin sângele lui Cristos, el se hotărăşte să se lase de cunoştinţa lui Dumnezeu, care îi condamnă acţiunile, şi să trăiască în practică ateismul. A. J. Pollock. povesteşte cum s-a întâlnit cu un tânăr care mărturisise cândva că este creştin, dar care era acum plin de îndoieli şi tăgăduiri. Domnul Pollock l-a întrebat: „Prietene, în ce păcat te-ai bălăcit în ultimul timp?" Tânărul a plecat capul ruşinat, a întrerup brusc conversaţia şi a plecat imediat străpuns de vinovăţie.