În versetele 4-10, avem trei exemple din Vechiul Testament referitoare la judecata dezlănţuită de Dumnezeu asupra apostaziei: îngerii, antidiluvienii şi cetăţile Sodoma şi Gomora.
Presupunem că îngerii care au păcătuit sunt cei menţionaţi la Iuda 6, unde aflăm că:
(1) Ei nu şi-au păstrat poziţia.
(2) Şi-au părăsit locuinţa propice.
Deşi nu putem fi siguri, există temeiuri puternice să credem că aceştia sunt identici cu „fiii lui Dumnezeu" menţionaţi la Geneza 6:2: „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de soţii pe acelea pe care şi le-au ales." Îngerii sunt numiţi fii ai lui Dumnezeu la Iov 1:6;Iov 2:1. Din Geneza 6 se deduce că fiii aceştia ai lui Dumnezeu şi-au părăsit poziţia angelică ce li s-a încredinţat, schimbând locuinţa lor din cer cu una de pe pământ şi căsătorindu-se cu soţii omeneşti. Copiii rezultaţi din aceste căsătorii au fost nephilim, care înseamnă „cei căzuţi" (Geneza 6:4). Pare să rezulte cu destulă claritate din Geneza 6:3 că lui Dumnezeu i-a făcut o extrem de mare neplăcere acest gen de împerecheri sexuale anormale.
Drept contra argument, unii precizează că îngerii sunt fiinţe asexuale şi, prin urmare, nu se pot căsători. Dar tot ce ni se spune în cuvânt este că în cer ei nu se căsătoresc (Marcu 12:25). Îngerii au apărut adesea în Vechiul Testament în chip uman. De pildă, cei doi îngeri pe care i-a găzduit Lot la Sodoma (Geneza 19:1) sunt descrişi ca bărbaţi în versetele 5,10,12. Ei aveau picioare (versetul 2) şi mâini (versetul10); puteau mânca (versetul 3); aveau forţă fizică (versetul 10,16). Rezultă clar din descrierea dorinţelor perverse ale bărbaţilor din Sodoma că îngerii aceia aveau trupuri capabile de a fi supuse la abuzuri sexuale (versetul5).
Mânia lui Dumnezeu s-a aprins împotriva acestui gen cras de apostazie a îngerilor de la ordinea stabilită de El. În consecinţă, pierzarea lor a constat în aruncarea lor în iad, ţinuţi în gropile de groaznică întunecime până la judecata de apoi.