Clericii apostaţi fac mare caz de libertate, dar prin libertate ei înţeleg libertatea de autoritatea divină şi libertatea de a păcătui. în realitate, aceasta nu e libertate, ci forma cea mai groaznică de robie. Ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Înlănţuiţi de pofte şi obiceiuri rele, ei nu au puterea de a se descătuşa.