La încheierea capitolului 1 Petru se referă la profeţii din Vechiul Testament ca oameni care au vorbit nu după cum au voit ei, ci mişcaţi de Duhul Sfânt. Acum el aminteşte că, pe lângă profeţii adevăraţi din perioada Vechiul Testament, au fost şi profeţi falşi. Şi după cum vor fi învăţători autentici în era creştină, tot aşa vor fi şi învăţători falşi.

Aceşti învăţători falşi îşi ocupă locul în cadrul bisericii, pozând în slujitori ai evangheliei. De aceea este pericolul atât de mare. Dacă ar ieşi pe faţă şi ar spune că sunt atei sau agnostici, oamenii ar şti să se păzească. Dar ei sunt maeştri ai înşelăciunii, căci umblă cu Biblia în mână şi folosesc expresii ortodoxe - deşi sensul pe care-l dau acestora este cu totul diferit de cel al Scripturilor. Preşedintele unui seminar teologic liberal a recunoscut strategia în felul următor:

Bisericile adesea îşi schimbă convingerile, fără să renunţe formal la acelea pe care le îmbrăţişau odată şi teologii lor de obicei găsesc modalităţi de a păstra continuitatea cu trecutul prin reinterpretări.

W. A. Criswell îl descrie pe învăţătorul fals în felul următor:

„...un om învăţat, suav, afabil, cu personalitate plăcută, care se dă prieten al lui Cristos. El predică de la amvon, scrie cărţi savante, publică articole în reviste religioase. El atacă creştinismul din interior. El face din biserică şi din şcoală locul unde se strâng tot soiul de păsări necurate şi respingătoare. El adaugă la doctrină aluatul saducheilor.”

Unde se găsesc aceşti învăţători falşi? Vom aminti locurile cele mai evidente:

Protestantismul liberal şi neo-ortodox

Romano-Catolicismul liberal

Russelianismul (Martorii lui Iehova)

Mormonismul

Ştiinţa Creştină

Unity School of Christianity (Şcoala de unitate a creştinismului)

Christadelphianismul

Armstrongismul (aşa-numitul „Radio Church of God").

Deşi pretind că sunt slujitori ai neprihănirii, oamenii aceştia strecoară pe furiş erezii nimicitoare ale sufletului, pe lângă doctrina adevărată a Bibliei. Este un amestec deliberat de minciună şi adevăr. În principal, ei propovăduiesc un sistem de tăgăduiri. Iată câteva din tăgăduirile ce se pot întâlni în câteva din grupările menţionate mai sus:

- Ei neagă inspiraţia verbală, plenară a Bibliei, a Sfintei Treimi; neagă Dumnezeirea lui Cristos, naşterea Lui din fecioară şi moartea Sa în locul păcătoşilor.

- Ei resping cu deosebită vehemenţă valoarea sângelui Său vărsat.

- Ei neagă învierea Sa cu trupul, pedeapsa veşnică, mântuirea prin har, prin credinţa în Domnul Isus Cristos, precum şi realitatea minunilor din Biblie.

Iată şi alte învăţături false din vremea noastră:

- Teoria Kenosis - erezie conform căreia Cristos S-ar fi golit pe Sine de atributele Dumnezeirii. Asta ar însemna că El a putut păcătui, că a putut face greşeli, etc.

- Fantezia de tipul: „Dumnezeu e mort", evoluţionismul, mântuirea universală, purgatoriul, rugăciunile pentru cei morţi, etc.

- Păcatul suprem al învăţătorilor falşi constă în faptul că ei îl tăgăduiesc chiar pe Stăpânul care i-a cumpărat. Deşi spun cuvinte frumoase la adresa lui Isus, referindu-se la „divinitatea" Sa, la înalta Sa etică, la superba pildă pe care a lăsat-o El, oamenii aceştia refuză însă să-L mărturisească pe Domnul Isus ca Dumnezeu şi unic Mântuitor.

- Nels Ferre a scris următoarele: „Isus n-a fost şi n-a devenit niciodată Dumnezeu.... A-l numi pe Isus Dumnezeu înseamnă a-i substitui întrupării un idol."

Episcopul metodist Gerald Kennedy este de aceeaşi părere:

„Mărturisesc sincer că afirmaţia (potrivit căreia Cristos este Dumnezeu) nu-mi este pe plac şi mi se pare cu totul nesatisfăcătoare. Mai degrabă, aş prefera să se spună că Dumnezeu a fost în Cristos, întrucât cred că mărturia Noului Testament, luată în ansamblu, se opune doctrinei dumnezeirii lui Isus, deşi cred că aduce o mărturie covârşitoare despre divinitatea lui Isus.”

Prin aceasta şi prin multe alte căi învăţătorii falşi îl tăgăduiesc pe Domnul care i-a cumpărat. Aici ar trebui să ne oprim şi ne aducem aminte că deşi aceşti învăţători falşi la care se referă Petru fuseseră cumpăraţi de către Domnul, ei nu au fost însă niciodată răscumpăraţi. Noul Testament face distincţie între cumpărare şi răscumpărare. Toţi sunt cumpăraţi, dar nu toţi sunt răscumpăraţi,. Răscumpărarea se aplică doar la cei care îl primesc pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor, însuşindu-şi valoarea sângelui Său vărsat (1Petru 1:18,19).

La Matei 13:44 Domnul Isus este înfăţişat ca un om care a vândut tot ce avea pentru a cumpăra o ţarină. În versetul 18 din acelaşi capitol se afirmă clar că ţarina este lumea. Deci prin moartea Sa pe cruce, Domnul a cumpărat lumea şi pe toţi cei ce se află în ea. Dar El nu a răscumpărat întreaga lume. Deşi lucrarea Lui a fost suficientă pentru răscumpărarea întregii omeniri, ea devine efectivă doar pentru cei ce se pocăiesc, cred şi-L primesc pe El.

Faptul că aceşti învăţători falşi nu au fost niciodată născuţi din nou este indicat şi de destinul lor. Ei aduc asupra lor o nimicire grabnică. Pierzarea lor este pedeapsa veşnică în iazul de foc.