Pasajul acesta ar trebui să prezinte un imens interes pentru toţi creştinii, datorită faptului că ne arată cum putem să ne păzim de căderi în viaţa aceasta şi cum putem fi asiguraţi de intrarea triumfală în viaţa de apoi.

Mai întâi suntem asiguraţi că Dumnezeu ne-a asigurat pe deplin o viaţă de sfinţenie. Se spune că această asigurare este o dovadă a puterii Sale: Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia. După cum puterea Lui ne mântuieşte, în primul rând, tot aşa puterea Lui ne dăruieşte energia necesară de a trăi o viaţă sfântă de acum încolo. Succesiunea corectă este următoarea: mai întâi: viaţa, apoi evlavia. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu de a ne mântui de pedeapsa păcatului şi de puterea lui, de osândă şi de întinare.

În acest tot ce priveşte viaţa şi evlavia sunt cuprinse: lucrarea de mare preot a lui Cristos, slujba Duhului Sfânt, activitatea agenţiilor îngereşti în folosul nostru, noua viaţă pe care o primim la convertire şi instruirea pe care o primim din Cuvântul lui Dumnezeu.

Puterea de a trăi o viaţă sfântă ne parvine prin cunoaşterea Celui care ne-a chemat. După cum Dumnezeiasca Lui putere este sursa sfinţeniei, tot aşa cunoaşterea Lui este canalul prin care ni se transmite această putere. A-L cunoaşte pe El echivalează cu viaţa veşnică (Ioan 17:3) şi progresul pe planul cunoaşterii Lui înseamnă progres pe planul sfinţeniei. Cu cât îl cunoaştem mai mult pe El, cu atât devenim tot mai mult asemenea Lui.

Chemarea noastră este una din temele de predilecţie ale lui Petru. El ne aminteşte că:

(1) Am fost chemaţi din întuneric la lumina Lui minunată (1Petru 2:9).

(2) Am fost chemaţi să-L urmăm pe Cristos pe o cărare a suferinţei (1Petru 2:21).

(3) Am fost chemaţi să răspundem cu binecuvântare la batjocuri şi ocări (1Petru 3:9).

(4) Am fost chemaţi la slava lui veşnică (1Petru 5:10).

(5) Am fost chemaţi prin slava şi virtutea Sa (2Petru 1:3). Această trimitere înseamnă că El ne-a chemat descoperindu-ne minunăţiile Persoanei Sale. Saul din Tars a fost chemat pe drumul spre Damasc când a văzut slava lui Dumnezeu. Un ucenic din perioada ulterioară a mărturisit: „Am privit faţa Lui şi de atunci încolo am fost pe veci lecuit de a mai admira orice alt lucru care nu se asemăna cu El." El a fost chemat de slava şi excelenţa Sa.