Versetul acesta confirmă explicaţia oferită în versetul 20, Căci nici o profeţie n-a fost adusă prin voia omului. Cum a zis cineva: „Ceea ce au scris ei nu a fost un amalgam de idei proprii, după cum nu a fost rezultatul imaginaţiei, înţelepciunii sau speculaţiei umane."
Realitatea este că oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul Sfânt. În unele privinţe, pe care nu le putem înţelege pe deplin, Dumnezeu i-a călăuzit pe aceşti oameni chiar în privinţa cuvintelor pe care trebuia să le scrie aceştia, şi totuşi El nu a distrus individualitatea sau stilul scriitorilor. Acesta este unul din versetele cheie ale Bibliei despre inspiraţia divină, în vremea noastră, când mulţi neagă autoritatea Scripturii, este important să rămânem neclintiţi alături de inspiraţia verbală, plenară a cuvântului infailibil.
Prin inspiraţie verbală înţelegem faptul că cuvintele aşa cum au fost redactate ele de cei patruzeci sau mai bine de patruzeci de scriitori umani au fost insuflate de Dumnezeu (vezi 1Corinteni 2:13). Dumnezeu nu le-a dat doar un cadru general sau o schiţă cu ideile de bază, pe care ei s-o completeze apoi cum cred ei de cuviinţă, cu cuvintele considerate de ei drept cele mai nimerite. Ci înseşi cuvintele scrise de ei li s-au dat de către Duhul Sfânt.
Prin inspiraţie plenară înţelegem că toată Biblia este în egală măsură dată de Dumnezeu, de la Geneza la Apocalipsa. Este Cuvântul lui Dumnezeu (vezi 2Timotei 3:16).
Prin infailibil (sau negreşelnic) înţelegem că acest cuvânt al lui Dumnezeu, în forma rezultată, este integral fără greşeală în original, nu numai în doctrină, ci şi în istorie, ştiinţă, cronologie şi în toate celelalte domenii.