Şi astfel avem cuvântul profetic confirmat. Profeţii din Vechiul Testament au prezis venirea lui Cristos cu putere şi mare slavă. Evenimentele de pe muntele Schimbării la faţă au confirmat aceste profeţii. Ceea ce au văzut apostolii nu a înlăturat profeţiile din Vechiul Testament şi nu le-a făcut mai sigure, ci, pur şi simplu, a adăugat la aceste profeţii confirmarea lor. Apostolilor li s-a dăruit prilejul de a vedea în avanpremieră o frântură din slava împărăţiei viitoare a lui Cristos.
Ne va fi de folos să consultăm aici, pentru restul versetului, traducerea lui F. W. Grant: „...la care bine faceţi că luaţi aminte (ca la o lampă ce străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă) în inimile voastre."
Observaţi folosirea parantezelor de către Grant. Conform traducerii sale, legătura trebuie făcută între luaţi aminte şi în inimile voastre. Cu alte cuvinte trebuie să luăm aminte în inimile noastre. În traducerea NKJV şi în multe alte versiuni găsim varianta: se crapă de zi şi luceafărul de dimineaţă răsare în inimile voastre - ceea ce prezintă dificultăţi practice de interpretare.
Cuvântul profetic este lumina care străluceşte. Locul întunecos este lumea. Zorii zilei semnalează sfârşitul actualei epoci a bisericii (Romani 13:12). Răsăritul luceafărului de dimineaţă înfăţişează venirea lui Cristos, ca să-Şi ia acasă sfinţii. Astfel sensul pasajului este că întotdeauna trebuie să avem înaintea noastră cuvântul profetic, ca pe o comoară a inimii noastre, întrucât ne va sluji de lumină în această lume întunecată, până la sfârşitul epocii şi până Se va arăta Cristos pe nori ca să-i ia pe ai Săi, care-L aşteaptă, acasă în cer.