Referindu-se la Iacov, Ioan şi la el însuşi, Petru subliniază faptul că ei au auzit distinct glasul lui Dumnezeu când au fost cu Domnul pe muntele cel sfânt. Aici avem mărturia a trei martori, care, după Matei 18:16, este autorizată şi competentă.
În fine, Petru adaugă mărturia apariţiei fizice: am fost cu El pe muntele sfânt. A fost o situaţie reală, din viaţa de toate zilele; asupra acestui fapt nu poate fi nici o îndoială.
Nu ştim pe care munte a avut loc Schimbarea la faţă. Dacă ar fi putut fi identificat, probabil că acum ar fi împânzit de tot felul de troiţe, altare şi sanctuare (conform tradiţiei romano-catolice, schimbarea la faţă ar fi avut loc pe Muntele Tabor, drept care, cum era de aşteptat, pe acest munte se pot găsi tot felul de altare şi troiţe. Dar din punct de vedere istoric, această opţiune nu este valabilă, deoarece Tabor nu e un munte înalt iar evangheliile precizează că a fost un munte „nespus de înalt". În plus, se pare că pe vremea Domnului, pe Tabor se afla o garnizoană romană - adică nu tocmai cel mai adecvat fundal pe care să se desfăşoare o revelaţie particulară! Cel mai probabil este că Schimbarea la faţă a avut loc pe Muntele Hermon, din lanţul muntos acoperit cu zăpezi, situat în nordul Galileii). Se numeşte muntele sfânt nu pentru că ar fi sacru în mod intrinsec, ci pentru că a fost pus deoparte pentru un eveniment sacru.