Versetele de la sfârşitul capitolului 1 se ocupă de siguranţa venirii lui Cristos în glorie. Petru abordează mai întâi siguranţa mărturiei apostolice, apoi siguranţa cuvântului profetic. E ca şi când Petru ar uni Noul Testament şi Vechiul Testament, spunându-le cititorilor să se ţină strâns de această mărturie unită.

El subliniază că mărturia apostolilor se bazează, pe fapte reale, nu pe mituri. Astfel ei nu au urmat nişte basme meşteşugit alcătuite sau mituri când au făcut cunoscut cititorilor puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Evenimentul concret la care se referă Petru aici este Schimbarea la faţă a lui Cristos de pe munte, la care au asistat ca martori oculari trei apostoli: Petru, Iacov şi Ioan. Puterea şi venirea (când folosim două cuvinte pentru a reda un singur înţeles, ca de pildă: „bun şi nebun" cu sensul de foarte nebun, folosim procedeul numit hendiadys - din grecescul care înseamnă „unul prin două". Biblia recurge frecvent la acest procedeu stilistic, ca în cazul de faţă, drept care bine am face să ne familiarizăm cu el, pentru a-l putea recunoaşte) este o modalitate literară de a spune „venirea cu putere" sau „puternica venire". Schimbarea la faţă a fost o avanpremieră a venirii lui Cristos cu putere, ca să domnească pe pământ. Acest lucru este explicat de textul de la Matei 16:28, unde Isus a spus: „Adevărat vă spun că unii din cei care stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăţia Sa." Iar în versetele imediat următoare (17:1-8) este descrisă Schimbarea la faţă. Pe munte, Petru, Iacov şi Ioan L-au văzut pe Domnul Isus în aceeaşi glorie pe care o va avea El când va domni timp de o mie de ani pe pământ, înainte de a muri, cei trei apostoli L-au văzut pe Fiul Omului în gloria împărăţiei Sale viitoare. Astfel cuvintele Domnului de la Matei 16:28 s-au împlinit la 17:1-8.

Acum Petru subliniază că relatarea apostolică a Schimbării la faţă nu s-a bazat pe basme meşteşugit alcătuite (în greacă: mituri). Este exact termenul la care recurg unii teologi moderni când atacă Biblia. Ei sugerează că Scripturile ar trebui „demitologizate". Bultmann a dezbătut ceea ce el a numit drept „elementul mitologic" din Noul Testament. John A. T. Robinson i-a îndemnat pe creştini să recunoască că o mare parte a Bibliei ar conţine, în opinia lui, doar mituri:

„În decursul ultimilor o sută de ani, s-a făcut un pas dureros, dar decisiv înainte, prin recunoaşterea faptului că Biblia conţine, totuşi, „mituri" şi că aceasta este o formă importantă de adevăr religios. S-a recunoscut, astfel, treptat, de către toţi, în afară de fundamentaliştii de orientare extremă, că povestirile Genezei despre Creaţie şi Cădere sunt reprezentări ale celor mai profunde adevăruri despre om şi univers, îmbrăcate sub formă de mit, iar nu de istorie, şi că ele nu sunt, ca atare, cu nimic mai puţin valide. Într-adevăr, a fost esenţial pentru apărarea adevărului creştin să se recunoască şi să se afirme că aceste povestiri nu au fost din domeniul istoriei şi, prin urmare, nu au intrat în competiţie cu relatările alternative din domeniul antropologiei şi cosmologiei.”

Cei care nu au făcut această distincţie - aşa cum putem noi observa acum limpede - au făcut astfel chiar jocul lui Thomas Huxley şi al amicilor acestuia.

Infirmând acuzaţia că aceste adevăruri ar fi doar nişte mituri, Petru prezintă trei dovezi ale Schimbării la faţă: mărturia vederii; mărturia auzului; şi mărturia prezenţei fizice.

În ce priveşte vederea, apostolii au fost martori oculari ai măreţiei (maiestăţii) Domnului. Ioan a mărturisit: „Noi am privit slava Lui, slavă ca a singurului născut de la Tatăl, plin de har şi de adevăr" (Ioan 1:14).