2. Ioan 2a
Dar această dragoste nu provenea doar din cunoaşterea adevărului; se exprima şi pentru adevăr. Adevărul este de o importanţă majoră, pentru că lumea este plină de eroare şi de iluzie şi trebuie să fim gata să suferim pentru adevăr. Mulţi au suferit mergând chiar până la moarte de martir. Cu toate acestea, aici nu este vorba de a suferi pentru adevăr, ci de a iubi din cauza lui. Aceasta ne conduce în două direcţii: dragostea trebuie să fie sinceră şi fără părtinirea atât de naturală cărnii; trebuie, de asemenea, să nu tolereze răul, fiindcă adevărul şi abaterea sunt incompatibile. A doua dintre aceste două consideraţii este tratată în această epistolă. Epistola a treia o tratează pe prima.
Cele două afirmaţii ale versetului 2, cu privire la adevăr, sunt pline de înţeles. Adevărul: 1) „rămâne în noi” şi 2) „va fi cu noi pentru totdeauna”. Asociem aceste două gânduri cu următoarele două afirmaţii: cea din Epistola întâi, „Duhul este adevărul” (1. Ioan 5: 6 ) şi afirmaţia Domnului din Evanghelie, „Eu sunt... adevărul” (Ioan 14: 6 ).
2. Ioan 2b
Adevărul „rămâne în noi” din faptul că Duhul rămâne în noi şi El este adevărul. Duhul nu este menţionat în această scurtă epistolă, dar El este implicit în aceste cuvinte. El este adevărul în mod subiectiv, în noi; El nu vorbeşte despre El Însuşi sau de la El Însuşi, ci Îl glorifică pe Hristos care este adevărul; şi luând din ce este al lui Hristos, ni-L comunică (Ioan 16:14-15 ). De aceea orice credincios în care locuieşte Duhul are adevărul rămânând în el, un privilegiu imens, care ne păzeşte într-o lume de eroare.
Acest fapt ne conduce la concluzia că detectarea şi refuzul unei doctrine rele nu sunt, în primul rând, pentru credincios, o problemă legată de intelect sau de puterea minţii. Este înainte de toate o problemă a ceea ce putem numi instinct spiritual. Simplele facultăţi intelectuale conduc mereu pe credincioşii adevăraţi pe drumuri greşite. Toate abaterile care au tulburat Biserica în timpul celor douăzeci de secole ale istoriei ei, au fost lansate, în primul rând, de oameni având o inteligenţă superioară. Şi pe de altă parte, când unii căutau să impună învăţături false unor credincioşi foarte puţin cultivaţi, aceştia au fost auziţi spunând: „Ei bine, nu mă pot împiedica să simt că este complet fals, chiar dacă nu le înţeleg ideile şi nu îi pot critica”. Aceasta explică faptul că apostolul a scris intrucţiunile acestei epistole unei simple doamne şi copiilor ei.
2. Ioan 2c
Este de asemenea un fapt, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, că adevărul „va fi cu noi pentru totdeauna” şi că nu vom fi niciodată despărţiţi de El. Adevărul şi harul şi-au făcut pe deplin apariţia când a venit Domnul Isus. În El tot ceea ce este Dumnezeu este deplin revelat. În El lumina şi adevărul au strălucit peste toate lucrurile; întunericul, eroarea şi născocirile au dispărut. Întorcându-ne ochii către Isus, Îl contemplăm pe Cel în care este adevărul. Adevărul este „cu noi” pentru a fi privit cu luare aminte şi admirat cu adoraţie şi totul poate fi testat, folosindu-ne de adevăr ca de un etalon de măsură.
Aceasta este de o mare importanţă pentru noi, în vremea actuală, în timp ce Satan înşelătorul este încă în libertate. Dar vom avea întotdeauna nevoie de a avea adevărul personificat (Isus) înaintea ochilor noştri şi El va fi întotdeauna cu noi. Să nu uităm că, pentru cazurile urgente actuale, El ca adevăr, este testul pentru tot ce ni s-ar putea prezenta în materie de doctrină şi că Duhul care locuieşte în noi şi ne formează instinctele, este de asemenea adevărul.