2. Ioan 12, 13
Versetul 12 indică de asemenea aceasta. Erau multe alte lucruri pe care apostolul avea să le spună alesei doamne şi copiilor ei – lucruri, fără nicio îndoială importante spiritual. Spera să le poată comunica aceste lucruri prin viu grai într-un viitor nu prea îndepărtat – un mod mult mai bun de a o face. Dar subiectul despre care scria nu suferea nicio amânare. Hârtia şi cerneala sunt mijloace mai puţin bune, dar era urgent de a-i pune în gardă pentru apărarea adevărului.
Pentru a încheia, remarcaţi că, deşi Ioan nu îşi menţionează numele, vorbeşte despre el ca „bătrânul”. Această epistolă ne furnizează un exemplu de genul slujbei făcute de bătrâni în vremurile biblice. Exercitau o supraveghere spirituală. Dădeau sfaturi, prin intermediul indicaţiilor practice, celor care erau mai puţin instruiţi în căile lui Dumnezeu. Păşteau turma lui Dumnezeu.
Apostolul Ioan, prin această scrisoare scurtă, dar inspirată, păstorea sufletele alesei doamne şi ale copiilor ei şi le proteja de ravagiile ameninţătoare ale lupilor lui Satan.