Când Iehu a ajuns în cetatea propriu-zisă Iezreel, Izabela i-a strigat în batjocură: ..Este pace, Zimri, ucigaşul stăpânului tău?" Şi Zimri devenise rege al Israelului prin asasinarea stăpânului său, dar numai de pace nu a avut parte!

Tentativa sa de lovitură de stat a durat doar şapte zile (1 Regi 16.9-19). Ceea ce voia de fapt Izabela să-i spună lui Iehu era că acesta nu va propăşi în rebeliunea sa. Doi eunuci de la curte şi-au dovedit loialitatea faţă de Iehu, aruncând-o pe Izabela pe fereastră. Sângele ei a împroşcat zidul şi trupul cailor, iar trupul i-a fost mâncat de câini, împlinindu-se astfel profeţia de la 1 Regi 21:23. Nu a mai rămas din ea nimic decât craniul, picioarele şi palmele mâinilor. Campbell Morgan remarcă următoarele în legătură cu aceasta: Până şi câinii s-au ferit de căpăţâna şi mâinile şi picioarele care puseseră la cale şi executaseră atâtea abominaţii; şi nici un mormânt nu a rămas în urma ei, care să-i perpetueze memoria. A dăinuit doar infamia ei.