Potrivit profeţiei rostite de Elisei, faină de calitate superioară şi orz s-au vândut în ziua aceea la preţuri foarte scăzute. Slujitorul regelui care-şi manifestase scepticismul faţă de această profeţie a văzut lucrul acesta, dar nu s-a bucurat de el, deoarece a murit călcat în picioare de mulţimea entuziastă de la poarta cetăţii. Versetele 18-20 subliniază din nou că omul respectiv a murit potrivit cu cuvântul Domnului, din pricina necredinţei sale. Necredinţa văduveşte victimele sale de binecuvântare, răsplătindu-le cu moartea. Memorabilele cuvinte rostite de leproşi: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veşti bune şi noi tăcem" (v. 9), sunt un imbold necurmat pentru aceia dintre noi cărora ni s-a încredinţat evanghelia harului răscumpărător.