Dar Elisei a fost informat de către Dumnezeu despre intenţiile regelui, drept care le-a spus bătrânilor că un sol al regelui se îndreaptă spre ei, urmat chiar de rege şi le-a poruncit să nu-l lase pe emisar să intre până când nu va sosi chiar regele. Imediat după aceea a sosit solul, urmat de rege, care a crezut că nu mai e nimic de făcut decât să se predea Siriei. Atunci regele a zis: „Negreşit, nenorocirea aceasta este de la Domnul. Ce rost mai are să-L aştept pe Domnul?" Incidentul ne aminteşte de textul de la Proverbe 21:1: „Inima regelui este în mâna Domnului, ca râuri de apă; El o îndreaptă încotro vrea" (Proverbe 21:1). Regele Israelului nu este pomenit pe nume aici. De fapt, nu ni se oferă numele regelui în nici unul din incidentele consemnate în capitolele 4-8. Mulţi comentatori susţin că în timpul asediului descris aici pe tronul Israelului stătea Iehoram (Ioram), dar nu putem şti cu certitudine dacă aşa stau lucrurile, întrucât misiunea lui Elisei, care a acoperit jumătate de secol, sub domniile a patru regi, nu este consemnată în ordine cronologică.