10. Foametea din Samaria (6:24-7:20)
Incidentul cu care continuă textul sacru nu este neapărat în ordine cronologică. Ben-Hadad, regele Siriei, a împresurat Samaria atât de straşnic încât toată cetatea a suferit de pe urma unei cumplite foamete. (Dacă asediul a avut loc după foamea de şapte ani menţionată la 8:1-2, cum susţin unii, putem să ne dăm seama cât de gravă a fost situaţia.) Oamenii erau nevoiţi să plătească preţuri exorbitante pentru alimente necurate din punct de vedere ceremonial (un cap de măgar), pentru plante şi grâu. „Găinaţul de porumbel" era o plantă cu bulbul comestibil (Unii cred că ar fi fost vorba literalmente de excremente de pasăre, folosite ca şi combustibil). Planta se numeşte astăzi „Steaua Betleemului". Regele Israelului a recunoscut că numai Domnul îi mai poate ajuta, şi s-a întristat peste măsură când a aflat că poporul căzuse în canibalism. Dând vina pe Elisei pentru aceste condiţii cumplite şi pentru eşecul de a face ceva pentru a remedia situaţia, el a jurat că-l va ucide pe acesta până la sfârşitul zilei.