Capitolul acesta începe cu răpirea la cer a cucernicului Ilie(v. 1-11) şi se încheie cu sfâşierea huliganilor din Betel (v. 23-25).
Între timp sosise momentul ca Ilie să-şi încheie misiunea şi să fie succedat de Elisei. Dar mai întâi Ilie trebuia să viziteze Betelul, Ierihonul şi Iordanul. Dând dovadă de credincioşie, Elisei a ţinut să-l însoţească pe Ilie în vizitarea acestor locuri. La Betel şi Ierihon, fiii profeţilor i-au spus lui Elisei că Domnul îl va răpi în chiar ziua aceea pe stăpânul său deasupra capului. Sintagma se referă la practica unui discipol de a sta la picioarele dascălului său. În această postură, dascălul era, evident, deasupra capului discipolului. Elisei ştia deja acest lucru, drept care le-a spus profeţilor să păstreze tăcere, deoarece chestiunea era prea tristă şi prea sacră ca să poată fi discutată.