Versetele 21-28 sunt adresate lui Senaherib. Versetele 29-34 sunt adresate lui Ezechia. Profeţia lui Isaia este o cântare de sfidare la adresa Asiriei, în care Ierusalimul este prezentat ca fecioara, fiica Sionului, care râde de ameninţările Asiriei. În ea Senaherib este denunţat pentru că a blasfemiat numele sfânt al lui Dumnezeu şi pentru că s-a lăudat că va invada Iuda (Libanul), că-i va nimici dregătorii şi oamenii cu vază (cedrii înalţi şi chiparoşii) şi că va intra în palatele de pe Muntele Sion (locuinţa şi pădurea). Senaherib s-a mai lăudat cu cuceririle sale militare pe plan extern, inclusiv cu victoria obţinută asupra Egiptului. Ceea ce nu a realizat el însă a fost că tot ce făcuse fusese rânduit mai dinainte de către Dumnezeu. Domnul îl cunoştea în profunzime şi avea să-i frângă aroganţa fără margini, trimiţând înapoi în Asiria ce avea să mai rămână din oştirea lui sfărâmată.