Mai-marele paharnicilor îşi desfăşoară discursul uzând rând pe rând de ameninţări, de ironii şi de minciuni. Pretinde în mod fals că a primit poruncă de la Domnul să se ridice împotriva lui Iuda şi să-l nimicească (v. 25). Pentru moment încearcă seducţia. Împrumutând limbajul poporului (după cum Satan ştie să-l folosească pe al nostru), descrie în culori strălucitoare bogăţiile Asiriei în care propune să-i ducă: grâu, pâine, vii etc. Pe scurt – îi asigură el – este „o ţară ca ţara voastră“. Într-adevăr, dacă comparăm aceste resurse ale Asiriei cu cele ale Canaanului, aparent nu sunt diferenţe. Totuşi există una! şi esenţială: Ţara vrăjmaşului nu este ca cea a Domnului, „ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc în văi şi munţi“ (Deuteronom 8.7, 8). O ţară ca ţara voastră? Cu siguranţă nu! Isus nu dă „cum dă lumea“ (Ioan 14.27). Dacă vrăjmaşul nu reuşeşte să-l determine pe credincios să-i accepte resursele sale înşelătoare, va căuta să-l îndepărteze de Resursa supremă: de Atotputernicul său Dumnezeu (vezi v. 33-35). Ce răspuns trebuie să dea cel credincios? Pur şi simplu să tacă. Nu discutaţi deloc cu diavolul! Fugiţi de el!