Rabşache li s-a adresat în limba lor proprie, ebraica (textual: „iudaica"), pe un ton insultător. Mai întâi el şi-a bătut joc de încrederea lui Ezechia în fortificaţiile Ierusalimului. Apoi a lăsat să se înţeleagă că ştie de încercarea lui Ezechia de a fi obţinut ajutor de la Egipt, împotriva Asiriei şi a luat în râs Egiptul, numindu-l o trestie frântă (v. 21). În al treilea rând, a spus că. Iuda nu poate să se încreadă în Domnul, deoarece Ezechia a distrus toate înălţimile şi altarele. Rabşache nu-şi dădea seama că toate acestea au fost simboluri ale închinării păgâne, iar nu locuri destinate închinării la Domnul! În continuare Rabşache a propus un rămăşag: el va dărui Iudei două mii de cai, cu condiţia ca Ezechia să găsească suficienţi călăreţi pentru aceşti cai. Cavaleria lui Iuda nu dispunea nici măcar de atâţia călăreţi - a spus el în batjocură - drept care era nevoită să se bizuie pe carele şi călăreţii Egiptului. În fine, Rabşache a pretins că Domnul ar fi trimis Asiria s-o nimicească pe Iuda.