K. Regele Ioahaz al lui Israel
Ioahaz (Iehoahaz) fiul lui Iehu a fost rege al Israelului şaptesprezece ani (814/13-798 Î.Cr.).
Iehoahaz a mers pe urmele lui Ieroboam, practicând o închinare dublă: şi în faţa lui Iehova, şi a Aşerei (v. 6). Dumnezeu l-a pedepsit, trimiţându-i pe sirieni împotriva Israelului. Aceştia au redus forţele lui Iehoahaz la numai cincizeci de călăreţi, zece care şi zece mii de infanterişti. Când Iehoahaz a strigat către Domnul, El a ridicat un izbăvitor, care a salvat Israelul din mâna sirienilor. E posibil ca acest izbăvitor să fi fost Adadnirari III, regele Asiriei, care către sfârşitul domniei lui Iehoahaz a provocat tot mai multe necazuri Siriei, astfel nelăsându-i prea mult timp să facă rău Israelului. Unii comentatori sugerează că Elisei a fost izbăvitorul. Alţii spun că versetul 5 se referă fie la Iehoaş (v. 25) fie la Ieroboarri II (14:26, 27). Versetul 23 explică de ce Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lui Iehoahaz: din pricina legământului pe care l-a încheiat cu Avraam, Isaac şi Iacob.
Observaţi că versetele 5 şi 6 sunt o paranteză. Este o paranteză a harului. Până la finele acelui veac Israelul avea să fie măturat din pământul făgăduinţei din pricina persistării sale în păcatele lui Ieroboam. Dându-i naţiunii un izbăvitor, Domnul căuta s-o abată de la calea pierzării spre care se îndrepta, înainte de a fi fost prea târziu, când, în cele din urmă, s-a abătut judecata divină. Dar ei n-au voit să se îndepărteze de păcatele casei lui Ieroboam ci au umblat în ele.