După moartea lui Iehoiada, prinţii lui Iuda l-au abătut pe regele lor de la calea dreaptă, făcându-l să cadă în idolatrie. Când Zaharia, un fiu (sau un nepot) al marelui preot, a încercat să cheme poporul înapoi la închinarea la Iehova, Regele Iehoaş a ordonat omorârea sa cu pietre (2 Cronici 24).
Proprii servitori ai lui Iehoaş au uneltit împotriva sa, omorându-l în casa lui Milo. Aceasta a fost judecata trimisă de Dumnezeu împotriva sa pentru uciderea lui Zaharia.
Isus S-a referit la moartea lui Zaharia când i-a mustrat pe învăţătorii legii (Luca 11:51), spunând că sângele tuturor profeţilor, de la sângele lui Abel la cel al lui Zaharia, va fi cerut din mâna acelei generaţii. Astfel el a inclus sângele tuturor martirilor din perioada Vechiului Testament, de la Abel din Geneza la cel al lui Zaharia de aici şi din 2 Cronici, ultima carte a Bibliei ebraice. (Biblia ebraică conţine aceleaşi cărţi ca şi Vechiul Testament folosit de noi, dar în altă ordine.)
Iehoiada a fost un om evlavios care s-a consacrat slujirii în împărăţie şi în templu. El a primit în schimb două binecuvântări: Fiul său Zaharia i-a urmat exemplul, călcând pe urmele sale, şi a fost îngropat alături de regii lui Iuda, o onoare mare pentru cineva care nu s-a născut în familia regală. Pe de alta parte, Ioaş a decăzut tot mai mult după moartea lui Iehoiada. El a prădat templul pe care-l reparase cândva şi a jefuit trezoreria regală, pentru a cumpăra bunăvoinţa sirienilor. El nu a fost îngropat în mormântul regilor, deoarece a murit sub judecata divină, pentru asasinarea lui Zaharia. Este de o importanţă vitală să perseverăm în evlavie, pentru ca nu cumva să fim o piedică în calea împărăţiei lui Dumnezeu. Iehoiada: un exemplu strălucitor! Ioaş: un avertisment solemn!