În continuare Iehu i-a ucis pe cei şaptezeci de descendenţi („fii") ai lui Ahab, care locuiau în Samaria. Mai întâi el le-a dat păzitorilor lor un ultimatum, cerând să aleagă cei mai calificaţi dintre urmaşii lui Ahab ca regi care să lupte împotriva lui Iehu şi a oamenilor săi. Dar ei şi-au adus aminte cum doi regi (Ioram şi Ahazia) se dovediseră neputincioşi faţă de Iehu la Iezreel, şi astfel au trimis vorbă că nu vor fi slujitori ascultători. El le-a scris din nou, că-şi pot dovedi loialitatea faţă de el dacă îi predau capetele celor şaptezeci de descendenţi de parte bărbătească ai lui Ahab, a doua zi la Iezreel. Păzitorii au convenit să facă aşa. Dimineaţa Iehu a ieşit să vadă capetele care stăteau adunate în două grămezi la intrarea porţii. Poate că oamenii ce s-au strâns la faţa locului se aşteptau ca Iehu să se mânie pentru acest act de ucidere în masă, deoarece nu ştiau că el poruncise acest măcel. Dar Iehu i-a liniştit numaidecât, spunându-le, de fapt: Voi sunteţi nevinovaţi de această faptă, după cum şi eu sunt nevinovat. E adevărat că l-am ucis pe stăpânul meu Ioram, dar cine i-a ucis pe aceştia? Probabil că Dumnezeu, care a împlinit ceea ce prezisese prin slujitorul său Ilie. Şi, continuând să împlinească profeţia lui Ilie, Iehu a trecut apoi la uciderea tuturor rudelor lui Ahab, oameni mari, cunoştinţe apropiate şi preoţii săi din Iezreel.