După ce a terminat Solomon de construit templul şi propriul său palat, Domnul i S-a arătat în timpul nopţii, dându-i făgăduinţe şi avertismente. În eventualitatea că Dumnezeu va trimite secetă, lăcuste sau ciumă peste popor, va trebui ca israeliţii sa se smerească, să se roage, să caute faţa Lui şi să se întoarcă de la căile lor rele. Atunci El va ierta păcatul lor şi-i va restaura.
Versetul 14 ar putea fi versetul de aur al întregii cărţi. Deşi iniţial a fost adresat poporului ales Israel, de atunci încoace a fost aplicat cu suficient temei tuturor naţiunilor care posedă o moştenire biblică. Este calea sigură de refacere şi înviorare, de trezire sau reviriment în orice împrejurări. Dacă sunt întrunite condiţiile necesare, făgăduinţele se vor împlini negreşit.
Versetul 16 pare să implice că templul va dăinui în veac. Totuşi noi ştim că el a fost distrus în anul 586 î.Cr. Desigur, explicaţia constă în faptul că promisiunea lui Dumnezeu a fost condiţionată de credincioşia şi ascultarea Israelului.
J. Barton comentează: Acest verset minunat - cel mai renumit din toată cartea Cronici - exprimă ca nici un alt verset din Cuvântul lui Dumnezeu, ce cere Dumnezeu pentru ca să poată binecuvânta o naţiune, fie că este vorba de epoca lui Solomon, fie de cea a lui Ezra, fie de vremurile în care trăim noi înşine. Cei care cred trebuie să se lepede de păcatele lor, să se lase de o viaţă egocentrică şi să se predea Cuvântului şi Voii lui Dumnezeu. Atunci, şi numai atunci, se vor deschide cerurile, re vărsând peste noi înviorarea şi trezirea spirituală.