Înainte de a se adresa Domnului în rugăciunea de dedicare, Solomon a amintit poporului cum, în trecut, Domnul nu alesese o cetate care să fie capitala religioasă a ţării sau un om, care să fie dregător. (Este adevărat că Samuel şi ceilalţi au fost lideri, dar nu au avut prerogativele de suveran). Dar a venit acum vremea ca Dumnezeu să aleagă Ierusalimul ca cetate a Sa şi pe David ca rege peste Israel. David a dorit să construiască un templu, dar bunele sale intenţii au fost duse la îndeplinire de unul din fiii săi. Iar acum Solomon era mărturia grăitoare a credincioşiei lui Dumnezeu.