Întrucât ţara era sărăcită de asirieni, Iosia a asigurat cele mai multe din animalele de jertfă pentru această sărbătoare, la aceasta contribuind cu ce-au putut şi ceilalţi lideri şi preoţii. Rânduielile mozaice prescrise pentru sărbătorirea Paştelui şi a Sărbătorii Azimilor au fost urmat cu străşnicie, în litera şi în spiritul legii. În sunetul cântărilor de slava, regele şi tot alaiul său au celebrat cel mai remarcabil Paşte de la Samuel încoace. Nu a fost cel mai mare sau mai fastuos, dar a fost cel mai plăcut în ochii lui Iehova, probabil datorită calităţii închinării. Paştele acesta a fost ţinut în acelaşi an în care a avut loc restaurarea templului (v. 19; cf. 34:8).