Capitolul 30 se ocupă în întregime de demersurile lui Ezechia de a reintroduce sărbătoarea Paştelui, ce nu se mai serbase încă din perioada anterioară scindării împărăţiei (2 Cronici 8:13).
În prima lună regele curăţise templul şi restabilise serviciile religioase din cadrul acestuia, în luna a doua el a făcut pregătirile pentru sărbătorirea Paştelui şi a sărbătorii azimilor. După Numeri 9:11, Paştele se putea serba în luna a doua, dacă cineva se întina în urma unui deces sau dacă se întâmpla să fie plecat într-o călătorie. În cazul lui Ezechia, nu s-a putut serba Paştele în prima lună, când prevedea legea, din pricina numărului mare de preoţi care nu s-a consacrat (v. 3). Or, fiind o sărbătoare naţională, trebuia invitat tot poporul. Prin urmare, au fost trimişi emisari pe tot cuprinsul regatelor Iuda şi Israel, ca să-i cheme pe oameni la Ierusalim în această perioadă, Israelul era o provincie a imperiului asirian, cei mai mulţi dintre locuitorii săi fiind deja deportaţi. Dar Ezechia a reuşit să-i invite pe israeliţii rămaşi, fără sa întâmpine opoziţie din partea asirienilor.