Celor paisprezece leviţi şi fraţilor lor le-a luat nu mai puţin de şaisprezece zile ca să cureţe complet casa Domnului şi să pună totul înapoi în ordine. Totuşi, nu este suficient ca ea să fie „goală, măturată şi împodobită“ (Matei 12.44). Închinarea faţă de Domnul trebuie acum restabilită. Deşi abia terminase sfinţirea sanctuarului, Ezechia nu mai pierde nici o clipă. El se scoală dis-de-dimineaţă ca să aducă sacrificii împreună cu mai-marii cetăţii şi cu preoţii (totuşi, fără să ia locul acestora din urmă, cum făcuse Ozia). Este de remarcat că arderile-de-tot şi jertfele pentru păcat sunt pentru întreg Israelul. Să nu uităm niciodată: credincioşii care-şi amintesc de Domnul în jurul mesei Sale nu sunt decât o slabă „expresie“ a întregului popor al lui Dumnezeu. Pâinea şi vinul reamintesc de sacrificiul oferit lui Dumnezeu nu numai celor prezenţi acolo în mic număr, ci şi mulţimii celor răscumpăraţi care alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu pe pământ.În final, cântările acompaniază arderile-de-tot. Cântările nu pot veni înaintea lor. În afara lucrării de la Golgota nu sunt posibile nici o laudă şi nici o bucurie. Dar acum, când lucrarea este împlinită odată pentru totdeauna, serviciul adevăraţilor adoratori poate începe ... ca să nu se mai sfârşească niciodată (Psalmul 84.4).