Zaharia a rostit avertismentul lansat de Dumnezeu către popor, iar regele a poruncit ca Zaharia să fie omorât cu pietre pentru aceasta. Ioaş nu şi-a adus aminte de bunătatea pe care Iehoiada, tatăl (sau bunicul) lui Zaharia, o arătase faţă de el ( La 24:20 se spune că Zaharia a fost fiul lui Iehoiada. Domnul nostru îl numeşte însă pe Zaharia în Matei 23:25 „fiul lui Berehia". Iar despre autorul cărţii Zaharia se spune de asemenea că a fost fiul lui Berehia (Zaharia 1:1, 7). O explicaţie plauzibilă ar fi aceea că Zaharia despre care se vorbeşte la 2 Cronici 24 a fost nepotul lui Iehoiahada şi fiul lui Berehia; în limba ebraică fiu poate să însemne şi nepot. Zaharia care a redactat cartea din Biblie ce-i poartă numele a fost de asemenea fiul lui Berehia, dar, desigur, un alt Berehia. ,,Zaharia" este un nume foarte comun pe paginile Scripturii, aparţinând multor perioade din Vechiul Testament). Poate ca răspuns la rugăciunea rostită de Zaharia în timp ce murea, Domnul a trimis o mică armată din Siria ca să prade regatul Iuda şi să-i ucidă pe dregători şi pe prinţi. Cei care îl sfătuiseră rău pe Ioaş au murit în acest atac iar Ioaş, fiind ei însuşi grav rănit, a fost apoi ucis de proprii lui servitori. Asemenea lui Iehoram cel rău înaintea lui, lui Ioaş i s-a refuzat distincţia specială de a fi înhumat alături de regii lui Iuda.
Pentru că Ioaş L-a părăsit pe Domnul în ultima parte a vieţii sale, nimic nu s-a ales de tot ce făcuse în prima parte a vieţii. El reparase templul şi îl remobilase, pentru ca apoi să fie nevoit să predea comorile din el sirianului Hazael (2 Regi 12:17, 18). E bine să porneşti cum trebuie la drum, dar şi mai important este să sfârşeşti bine. Cunoscând tendinţa oamenilor de a se lăsa pe tânjală, apostolul Ioan ne avertizează să „priviţi la voi înşivă, ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care aţi trudit, ci să primiţi o răsplată deplină" (2 Ioan 8).
2 Regi 12 ne oferă detalii suplimentare cu privire la viaţa şi domnia lui Ioaş (numit acolo Iehoaş); vezi comentariul asupra acelui capitol.