Ahab l-a rugat pe Iehosafat să-l ajute în atacul lansat împotriva Siriei, care deţinea o parte din teritoriul său (cf. 1Regi. 22:3,4). Iehosafat imediat a consimţit să-l ajute pe Ahab, dar a sugerat ca mai întâi să se ducă să-L întrebe pe Domnul. Prin urmare, Ahab a trimis să-i fie aduşi profeţii, care într-un glas au prezis că va avea parte de biruinţă. Probabil că lui Iehosafat, care mai avea încă o anumită doză de discernământ spiritual, profeţii aceştia i s-au părut prea încrezători, deoarece el a solicitat să se prezinte şi un „profet al Domnului," ca şi când voia să spună că cei patru sute de bărbaţi deja adunaţi acolo nu ar fi fost în legătură cu Iehova. Se pare că până şi Ahab cunoştea diferenţa dintre profeţii săi şi un profet adevărat. Dar Micaia (nu Mica, cum apare în unele versiuni româneşti, n.tr.), singurul prin care puteau ei primi un răspuns de la Dumnezeu, era urât de către Ahab, pentru că niciodată nu profeţea decât lucruri rele cu privire la rege.