În cuvântarea rostită înaintea bătăliei, Abiia i-a amintit lui Ieroboam că Dumnezeu dăruise împărăţia lui David şi urmaşilor săi. Ieroboam se răzvrătise împotriva dinastiei davidice, strângând în jurul lui o adunătură de oameni de nimic împotriva lui Roboam, pe când acesta era, practic, total lipsit de apărare. Israel spera că va învinge din pricina superiorităţii sale numerice şi a viţeilor de aur. Israel stabilise un sistem preoţesc fals, la care puteau adera oameni fără să fi beneficiat de aprobarea divină. Pe de altă parte, Iuda continua să adere la preoţia levitică, membrii acesteia continuând să-L slujească pe Domnul în maniera prestabilită de El. Dumnezeu era Căpitanul armatei lui Iuda iar preoţii Săi au sunat din trâmbiţe semnalul de alarmă în faţa pericolului prezentat de armata regatului nordic Israel. Prin urmare, Abiia a arătat cât de mare era nechibzuinţa triburilor din nord să încerce să lupte împotriva Domnului Dumnezeu.