În acest punct, Pavel izbucneşte pur şi simplu într-o exclamaţie de bucurie! Versetul acesta a fost o sursă de nedumerire pentru mulţi cercetători ai Bibliei, datorită neputinţei lor de a vedea vreo legătură cu contextul versetelor precedente. În plus, ei se întreabă ce-o fi însemnând sintagma: darul Lui de nespus.
Dar nouă ni se pare că, odată ajuns la sfârşitul fragmentului despre dărnicia creştină, apostolul Pavel este nevoit să-şi îndrepte gândurile spre cel mai mare Dătător dintre toţi: Dumnezeu însuşi. Şi, desigur, el se gândeşte la cel mai mare dar dintre toate: Domnul Isus Cristos. Aşadar îşi ia rămas bun de la corinteni pe acest ton înălţător. Ei sunt copiii lui Dumnezeu şi urmaşii lui Cristos. Ca atare, se cuvine ca ei să urmeze aceste exemple supreme!