Reiese clar din acest verset că nici o persoană care îi dă Domnului nu se sărăceşte pe sine, ci, toate actele de dărnicie îşi au corespondentul lor într-o răsplată mult peste măsura generozităţii dătătorului. Astfel Pavel afirmă aici că creştinii, prin dărnicia lor, vor fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru ca să se manifeste şi mai mult orice dărnicie. Când priveau apostolii cum cresc creştinii corinteni în harul dărniciei, se simţeau îmboldiţi să-I aducă mulţumiri lui Dumnezeu.