Deşi Pavel nu avea nevoie să le scrie corintenilor cu privire la trimiterea de ajutoare financiare sfinţilor nevoiaşi, totuşi el a făcut-o. Parcă se degajă o notă de ironie în acest verset, întrucât ştim că în anumite privinţe a fost nevoie să le scrie. Ei au manifestat încă de la început disponibilitatea lor de a participa la strângerea de ajutoare pentru cei din Ierusalim. Cât priveşte dorinţa lor, nimic de zis: era de lăudat. Dar ei nu au făcut şi pasul următor, transpunând în practică dorinţa lor. De aceea Pavel consideră că e nevoie totuşi să le amintească de necesitatea aducerii la îndeplinire a intenţiilor lor bune.