Aceşti credincioşi trecuseră prin multe încercări de necazuri. În mod obişnuit, oamenii încercaţi astfel ar fi înclinaţi să-şi economisească fiecare bănuţ, ca să nu rămână descoperiţi în viitor. Mai ales, dacă nu erau cu dare de mână, cum era cazul macedonienilor, care nu prea aveau bani. Totuşi bucuria lor creştină a fost atât de mare încât, atunci când au aflat de nevoia celor de la Ierusalim, s-au comportat cu totul diferit de cum s-ar purta oamenii, dând cu multă generozitate. Ei au fost, astfel, în stare să combine multele lor necazuri, bucuria, sărăcia lor lucie cu belşugul lor de dărnicie.