Versetele 18 la 22 se referă la alţi doi fraţi creştini care aveau să-l însoţească pe Tit în această călătorie. Primul este descris în versetele 18 la 21 iar al doilea în versetul 22, ambii rămânând anonimi.
Acest pasaj din Scriptură este de mare valoare, întrucât ne arată măsurile de precauţie pe care le-a luat Pavel în mânuirea fondurilor, ca nu cumva să poată cineva să-l acuze că ar fi întrebuinţat greşit aceşti bani.
Primul frate menţionat a fost cel vrednic de laudă datorită lucrării sale în evanghelie. Opiniile sunt împărţite cu privire la identitatea sa. Unii spun că a fost Luca, alţii Sila iar alţii Trofim. Încercând să stabilim cu precizie despre cine este vorba, e posibil să pierdem miezul spiritual al versetului. Oare la voia întâmplării a fost omis numele acestui lucrător creştin? Una din trăsăturile unui ucenic adevărat este că acesta trebuie să lucreze, de multe ori, în anonimat. Vezi pilda slujnicei care a jucat un rol atât de important în viaţa leprosului Naaman. Tot aşa a fost şi cu băieţaşul care a pus la dispoziţia Domnului Isus traista lui cu merinde, cu ocazia înmulţirii pâinilor şi peştilor.