Acest principiu de egalitate este subliniat prin citatul din Exod 16:18. Când copiii lui Israel au ieşit să culeagă mană, unii au reuşit să strângă mai mult decât alţii. Dar nu a avut importanţă, pentru că atunci când s-a distribuit mana, fiecare a primit aceeaşi cantitate - un omer, respectiv 2,35 litri. Deci „Cine strânsese mult n-avea prea mult şi cine strânsese puţin nu ducea lipsă." Dacă cineva încerca să stocheze mană, aceasta făcea viermi!
Procesul de egalizare nu s-a petrecut printr-un miracol, ci datorită faptului că cei ce aveau mult împărţeau cu cei ce nu aveau suficient, cum relevă şi Hodge:
„Lecţia pe care o învăţăm din Exod şi de la Pavel este că, între copiii lui Dumnezeu, belşugul excesiv al unora trebuie folosit pentru împlinirea nevoilor altora; şi că orice încercare de contramandare a acestei legi va duce la ruşine şi pierdere. Proprietatea este ca mana: nu suferă să fie stocată.
Cam pe aceeaşi linie se situează şi acest citat, dintr-o sursă necunoscută:
„Dumnezeu intenţionează ca fiecare om să împartă cu alţii bunurile de care are parte în viaţă. Unii adună mai mult, alţii mai puţin. Cei care posedă mai mult trebuie să împartă cu cei ce au mai puţin. Dumnezeu nu permite distribuţia inegală a proprietăţii cu scopul de a le da bogaţilor prilejul de a se bucura de belşugul lor, ci pentru ca să-l împartă cu săracii.”