Dar nu numai reîntâlnirea cu prietenul drag l-a umplut de bucurie pe Pavel, ci şi vestea mângâierii pe care i-o adusese lui Tit răspunsul corintenilor la scrisoarea lui Pavel.
A fost o veste bună să audă că corintenii doreau să-l vadă pe apostolul Pavel. Asta în pofida eforturilor concertate ale învăţătorilor falşi de a-i înstrăina pe sfinţi faţă de Pavel. Nu numai că ei erau dornici de a-l vedea, ci manifestau o întristare sinceră cu privire la atitudinea neatentă pe care o avuseseră faţă de păcat, tolerându-l în adunarea lor. După cum e posibil să se fi întristat la gândul că i-au pricinuit dureri apostolului. Tit l-a înştiinţat pe Pavel şi cu privire la consideraţia corintenilor faţă de apostol şi dorinţa lor sinceră de a-i fi pe plac. Astfel bucuria apostolului nu se datora doar venirii lui Tit, ci şi dovezilor palpabile ale faptului că corintenii au ascultat de instrucţiunile lui Pavel, neîncetând să-l iubească.