Apostolul menţionează experienţa corintenilor ca exemplu a adevărului exprimat de el în versetul 10. Tocmai întristarea despre care vorbise el în acel verset s-a manifestat în viaţa lor. Sau, cum am spune noi astăzi: „Ca dovadă a faptului că aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu," după care apostolul enumera diversele rezultate ale întristării lor evlavioase.

Mai întâi de toate, această întristare după voia lui Dumnezeu a produs în ei frământare sau grijă. Dacă acest pasaj se referă la cazul de disciplină descris în întâia Epistolă către Corinteni, atunci sintagma aceasta înseamnă că, deşi la început ei au fost nepăsători, ulterior s-au îngrijorat cu privire la această situaţie.

În al doilea rând, el spune: ce dezvinovăţire, prin asta neînţelegându-se că ei ar fi încercat să se justifice sau să se scuze, ci mai degrabă au încercat să ia acţiuni energice, de îndreptare a situaţiei, ferindu-se să nu se facă vinovaţi şi de alte greşeli în această privinţă. Schimbarea atitudinii lor este cea care a dus la schimbarea intervenită în faptele lor.

Ce indignare se referă probabil la atitudinea lor faţă de păcătosul în cauză, şi faţă de ocara pe care a adus-o asupra numelui lui Cristos. Dar cel mai probabil este că se referă la propria lor atitudine faţă de ei înşişi, pentru faptul că au tolerat un asemenea păcat, fără să ia nici o acţiune.

Ce frică se referă, negreşit, la frica de Domnul, deşi în ea ar putea să fie cuprinsă şi teama că ar putea fi vizitaţi de apostol, care în asemenea situaţie ar veni la ei cu nuiaua.

Ce dorinţă aprinsă sau ce dor. Majoritatea comentatorilor sunt de acord că aceasta se referă la dorul sincer ce s-a aprins în sufletul lor de a-l vedea pe apostolul Pavel din nou în mijlocul lor. Dar în acelaşi timp poate fi o referire la dorinţa puternică nutrită de ei de a vedea corectarea greşelii şi îndepărtarea răului din mijlocul lor.

Ce râvnă e considerat de unii ca o referire la râvna lor pentru slava lui Dumnezeu, pentru refacerea păcătosului, pentru propria lor curăţire de întinarea în chestiunea respectivă sau râvna de a se situa de partea apostolului.

Ce răzbunare se referă la acţiunea de îndreptare a păcătosului din cadrul adunării, la hotărârea lor de a pedepsi păcatul.

După care Pavel adaugă: în toate privinţele v-aţi dovedit curaţi de fapta aceea. Desigur, prin asta nu se înţelege că nu au avut nici ei partea lor de vină, ci doar aceea că au făcut tot ce se putea pentru a îndrepta situaţia, luând acţiunile care s-ar fi cerut de la început.