Pavel şi-a desfăşurat slujba prin curăţie, adică în sfinţenie şi puritate. El nu putea fi acuzat niciodată, pe drept, că s-ar fi făcut vinovat de imoralitate.

Slujba şi-o desfăşura şi prin cunoştinţă - adică nu era o slujbă a ignoranţei, ci a unei cunoştinţe transmise pe cale divină - fapt amplu demonstrat de dimensiunea extraordinar de cuprinzătoare a adevărului revelat în epistolele lui Pavel.

Corintenii nu aveau nevoie să li se amintească de îndelunga lui răbdare! Îngăduinţa manifestată de Pavel, în pofida tuturor păcatelor şi scădinţelor lor, trebuia să fie o dovadă suficientă a îndelungii sale răbdări.

Bunătatea lui Pavel se arăta prin modul altruist în care se jertfea pentru alţii, în atitudinea sa plină de iubire manifestată faţă de copiii lui Dumnezeu şi în înţelegerea şi compasiunea cu care îi trata pe alţii.

Sintagma prin Duhul Sfânt arată, negreşit, că tot ce făcea Pavel era prin puterea Duhului şi într-o stare de totală predare faţă de El.

Prin dragoste neprefăcută vrea să spună că dragostea atât de evidentă în viaţa apostolului Pavel faţă de alţii era sinceră şi nefăţarnică; autentică şi prezentă în toate acţiunile sale.