Aici Pavel trece de la mesajul pe care l-a vestit, la propria sa purtare în cadrul slujbei creştine: El şi-a dat seama că întotdeauna vor fi oameni care vor găsi scuze ca să nu asculte de mesajul mântuirii. Cu atât mai bine - îşi vor fi spus aceşti oameni - când scuza o pot găsi în însăşi viaţa necorespunzătoare a predicatorului. Prin urmare, Pavel le aminteşte corintenilor că el nu a dat nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca slujba să nu fie defăimată. Cum am arătat deja, slujba nu se referă aici la vreun post ecleziastic sus-pus, ci la slujirea lui Cristos. Nu este prezentă ideea hirotonisirii sau ordinarii făcute de către om. Slujba aparţine tuturor celor care sunt ai lui Cristos!