De multe ori creştinilor le vine greu să rupă legături pe care le-au întreţinut de ani de zile, doar pentru a asculta de cuvântul lui Dumnezeu. Se pare însă că Dumnezeu a anticipat aceste dificultăţi în versetul 18. După ce în versetul 17 El a spus: „Vă voi primi", acum El adaugă: „Eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic." Recompensa pentru că ne alăturăm lui Cristos, ieşind afară din tabăra răului, este posibilitatea de a cunoaşte părtăşia cu Tatăl într-o manieră nouă şi mult mai intimă. Nu înseamnă că devenim fii şi fiice prin ascultarea de cuvântul Său, ci se arată că suntem fiii şi fiicele Sale atunci când ne comportăm în acest fel, dânduni-se făgăduinţa că vom trăi bucuriile şi desfătările calităţii de fiu într-o manieră cu mult mai profundă decât înainte.
„Binecuvântarea adevăratei separări (de lume) nu e cu nimic mai prejos decât însăşi comuniunea cu însuşi Dumnezeu cel măreţ".
Problema este cât se poate de acută în rândurile creştinilor evanghelici din bisericile liberale şi neo-ortodoxe, unde mereu se pune întrebarea: „Ce să fac?" Or, Dumnezeu ne dă răspuns la această întrebare în textul de faţă: creştinii trebuie să părăsească o adunare în care Domnul Isus nu este onorat şi preamărit ca Fiul preaiubit al lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Asta pentru că ei vor fi mult mai rodnici pentru Domnul ieşind dintr-o asemenea părtăşie, decât rămânând în ea.