Legătura dintre versetele 13 şi 14 este următoarea: Pavel le-a spus sfinţilor să fie deschişi în afecţiunile lor faţă de el. Acum el arată că un mod în care pot face acest lucru este prin separarea de orice forme de păcat şi nelegiuire. Negreşit el se gândeşte aici şi la învăţătorii falşi, care invadaseră adunarea de la Corint.

Referirea la jugul inegal ne duce cu gândul la Deuteronom 22:10, unde se spune „Să nu ari cu un bou şi cu un măgar înjugaţi împreună."

Boul era un animal curat, în vreme ce măgarul era necurat. În plus, distanţa străbătută de paşii acestor animale nu era egală, după cum nu era nici tracţiunea lor. În contrast cu această imagine, când credincioşii sunt înjugaţi la acelaşi jug cu Domnul Isus, ei constată că jugul Lui nu este greu iar povara Lui este uşoară (Matei 11:29,30).

Această secţiune din 2 Corinteni este unul din pasajele cheie din tot cuvântul lui Dumnezeu cu privire la tema separaţiei. Este o învăţătură clară asupra faptului că un credincios trebuie să se separe de necredincioşi, de fărădelege, de întuneric, de Belial, şi de idoli.

Desigur, textul se referă la relaţia căsătoriei. Un creştin nu are voie să se căsătorească cu o persoană nemântuită. Dar în cazurile în care un credincios este deja căsătorit cu un necredincios, textul de faţă nu constituie nicidecum o justificare a despărţirii sau divorţului. Voia lui Dumnezeu în asemenea cazuri este ca relaţia de căsnicie să continue neîntreruptă, în vederea mântuirii finale a celui sau celei nemântuite (1Corinteni 7:12-16).

Dar versetul 14 se referă şi la relaţiile de afaceri. Un creştin nu trebuie să-şi ia ca partener de afaceri o persoană care nu-L cunoaşte pe Domnul. Textul se referă, în egală măsură, şi la interdicţia credincioşilor de a se înscrie în societăţi şi organizaţii secrete. Căci cum ar putea cel ce este credincios al lui Cristos să se asocieze cu oameni care nu cinstesc numele Domnului Isus?

Aplicaţia versetului 14 la viaţa socială este următoarea: Un creştin trebuie să întreţine legături cu cei nemântuiţi, cu scopul de a-i câştiga pentru Cristos, dar niciodată nu va avea voie să li se alăture în consumarea unor plăceri păcătoase sau în participarea la activităţile acestora din care aceştia ar putea deduce că el nu se deosebeşte cu nimic de ei. Apoi textul de faţă se mai aplică şi la chestiunile de ordin religios: Un urmaş credincios al lui Cristos nu va dori să rămână membru într-o biserică în care persoane necredincioase au ajuns să fie acceptate, cu bună ştiinţă, ca membri.

Versetele 14 la 16 cuprind toate relaţiile importante ale vieţii:

Neprihănirea şi fărădelegea descriu întreaga sferă a comportamentului de natură morală.

Lumina şi întunericul au de a face cu informarea cu privire la lucrurile lui Dumnezeu.

Cristos şi Belial se referă la sfera autorităţii - cu alte cuvinte, la persoana sau lucrul considerat de cineva a fi stăpânul vieţii sale.

Credincios şi necredincios au de a face cu domeniul credinţei.

Templul lui Dumnezeu şi idolii se ocupă de întreg subiectul închinării unei persoane. Nu există nici o părtăşie între neprihănire şi fărădelege, acestea două aflându-se în opoziţie morală. Nici lumina nu poate avea nici o legătură cu întunericul. Când lumina pătrunde într-o cameră, întunericul se risipeşte. Ambele nu pot coexista în acelaşi timp.