Dacă doreau să recompenseze dragostea ce le-o purta (Pavel referindu-se aici la cei ce-i erau copii în credinţă), atunci trebuiau să lase ca afecţiunile lor faţă de el să se manifeste mai deschis, căci Pavel se purta cu ei ca un părinte. Or, şi ei trebuiau să-l iubească pe Pavel ca pe un părinte în credinţă. Desigur, numai Dumnezeu putea aduce acest lucru la îndeplinire, dar partea lor era să-L lase pe Dumnezeu să înfăptuiască acest lucru în viaţa lor.
Traducerea Moffat prinde foarte frumos ideea din versetele 11 la 13: „O, corintenilor, eu nu v-am oprit nici un lucru; inima mea este cu totul deschisă faţă de voi. Dacă e vreo reţinere, asta e numai din partea voastră, nu şi a mea. Să facem dar un schimb drept - cum ar spune copiii! Deschideţi-vă inimile larg faţă de mine.”