Şi acum apostolul izbucneşte cu un îndemn înflăcărat către corinteni, ca aceştia să-şi deschidă inimile faţă de el. El le-a vorbit deschis, pe faţă, despre dragostea ce le-o poartă. Întrucât gura lui vorbeşte din plinătatea inimii, tot aşa şi gura lui Pavel le vorbeşte corintenilor din plinătatea unei inimi pline de afecţiune faţă de ei. Faptul că acesta e sensul general al versetului e demonstrat şi de următoarele cuvinte: inima ne este larg deschisă, adică gata să-i primească în dragoste.
Sau, cum se exprimă Tozer: „Pavel era un om mic de statură, dar cu o vastă viaţă lăuntrică; inima lui cuprinzătoare era adesea rănită de îngustimea ucenicilor săi. Imaginea sufletelor lor pipernicite îl umplea adesea de durere."