Slujba nu era lipsită de întristări, dar Pavel se bucura întotdeauna. E de prisos să mai spunem că se întrista ori de câte ori mesajul evangheliei era respins, când afla despre eşecurile copiilor lui Dumnezeu sau când constata propriile sale scădinţe. Totuşi când se gândea la Domnul şi la făgăduinţele lui Dumnezeu, avea toate motivele să privească în sus şi să se bucure.
În cele lumeşti, Pavel era sărac. Nu citim nicăieri că ar fi posedat avere sau bogăţii. Dar gândiţi-vă câte vieţi a îmbogăţit prin slujba desfăşurată de el! Deşi nu poseda nimic, totuşi avea toate lucrurile care contează.
„în aceste propoziţii pline de miez" scrie A. T. Robertson „Pavel dă frâu liber imaginaţiei sale, care străbate cerul ca un fulger printre nori."