Versetul 8 reia gândul din versetul 6 şi-l întregeşte. Pavel este îmbărbătat de nădejdea binecuvântată a ceea ce-l aşteaptă, putând afirma astfel că este plin de încredere şi că îi place mai mult să părăsească trupul acesta, ca să fie acasă cu Domnul. El suferea - cum se exprimă Bernard - de „dorul după patria cerească".
Versetul acesta ar părea să contrazică ceea ce afirmase apostolul anterior. În versetele precedente el tânjise după trupul slăvit. Dar aici el spune că mai degrabă ar dori să părăsească trupul acesta, ca să fie acasă la Domnul, adică ar prefera să fie în starea dezmembrată ce există în intervalul dintre moarte şi Răpire.
Totuşi nu e nici o contradicţie aici. Există trei posibilităţi pentru creştin şi fiecare are preferinţa sa. Avem viaţa actuală, trăită pe acest pământ, în trupul muritor. Apoi avem starea dintre moarte şi venirea lui Cristos - o stare dezmembrată, în care duhul şi sufletul se bucură însă în mod conştient de prezenţa lui Cristos. Şi, în fine, avem consumarea mântuirii noastre, când vom primi trupurile noastre slăvite, la revenirea Domnului Isus. Pavel ne învaţă în acest pasaj doar faptul că prima stare este bună, a doua este mai bună iar a treia este cea mai bună.