Tocmai profunda asigurare cu privire la aceste realităţi scumpe l-a învrednicit pe Pavel să fie întotdeauna plin de curaj. El ştia că atâta timp cât era acasă în trup, el era absent de lângă Domnul. Desigur, aceasta nu era starea ideală pentru Pavel, dar el se mulţumea cu ea, pentru ca să-L poată sluji pe Cristos aici pe pământ şi să le fie de folos copiilor lui Dumnezeu.