Versetul acesta ne prezintă temelia doctrinară a împăcării noastre. Cum a făcut Dumnezeu posibilă împăcarea? Cum poate să-i primească El pe păcătoşii vinovaţi, care vin la El cu pocăinţă şi credinţă? Răspunsul este că Domnul Isus a rezolvat în întregime toată problema păcatelor noastre, noi putând fi acum împăcaţi cu Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos păcat pentru noi - pe Cristos, Care n-a cunoscut nici un păcat - pentru ca noi să devenim dreptatea (neprihănirea) lui Dumnezeu în El.

Trebuie să ne ferim de a gândi că pe crucea Golgotei Domnul Isus Cristos realmente ar fi devenit păcătos în El însuşi. O atare idee este cu totul greşită. Păcatele noastre au fost aşezate asupra Lui, dar ele nu au fost în El. Mai degrabă, Dumnezeu L-a făcut să fie o jertfă de păcat în folosul nostru. Încrezându-ne în El, noi suntem socotiţi acum neprihăniţi de către Dumnezeu. Pretenţiile legii au fost deplin satisfăcute de înlocuitorul nostru.

Ce adevăr binecuvântat este faptul că Cel ce n-a cunoscut nici un păcat a fost făcut păcat pentru noi, pentru ca noi care n-am cunoscut nici o neprihănire să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El Nici o limbă de om muritor nu va putea fi vreodată în stare să-i mulţumească lui Dumnezeu îndeajuns pentru un har atât de nemărginit!