Nimănui care studiază viaţa apostolului nu-i va scăpa întrebarea: oare ce l-a determinat să slujească cu atâta abnegaţie şi altruism? Aici, într-unul din cele mai frumoase fragmente ale acestei epistole, el dă răspunsul: dragostea lui Cristos.

Se referă dragostea lui Cristos aici la dragostea pe care ne-o poartă El sau la dragostea pe care i-o purtăm noi? Nu poate fi nici o îndoială că este vorba de dragostea Sa pentru noi. Singurul motiv pentru care noi îl iubim este pentru că El ne-a iubit întâi. Dragostea Lui este aceea care ne constrânge, sau ne îmboldeşte, ne poartă, cum sunt purtaţi oamenii în mulţimea de cumpărători în preajma Crăciunului. Contemplând minunata dragoste pe care a demonstrat-o Cristos faţă de el, Pavel nu a putut să nu fie mişcat şi îmboldit să-L slujească pe Domnul Său, cel atât de minunat!

Murind pentru toţi, Isus a acţionat ca Reprezentant al nostru. Când a murit El, am murit şi noi toţi - în El. După cum păcatul lui Adam a devenit păcatul tuturor urmaşilor săi, tot aşa moartea lui Cristos a devenit moartea celor care cred în El (Romani 5:12-21;1Corinteni 15:21,22).